Hei, hei, hei! Oameni buni, să nu mă uitați! Sper că mă recunoașteți, sunt eu însumi, Paul Kinizsi: cel mai bun soldat al lui Matei Corvin! Cine nu mă crede, să se documenteze... Pentru că acum este chiar lângă mine.

În timpul vieții mele nu am pierdut nici o luptă, să nu uitați, ceea ce înseamnă mult! În ce zi suntem astăzi?... Cum zboară timpul! Parcă am ieșit dintr-un somn. Rușinos! Nici nu stiți când m-am născut și unde anume?! (nici eu nu stiu precis) Dacă îmi amintesc bine, localitatea se numea Satchinez, în anul 1431. Dar acest lucru pe moment nu mă intereresează, pentru că aș vrea să vă povestesc din viața mea.

Să încep cu ceea ce este mai important: în istoria maghiară sunt unul dintre cei mai cunoscuți conducători de oaste, am avut funcții înalte in Regatul Ungar: judecător de țară, șeful departamentului Zalavar. Am fost un strateg remarcabil, cu putere legendară, cu succese succesive. În zilele noastre am devenit un personaj de mitologie. Dar asta nu prea îmbogățește renumele meu... Lupta de la Câmpul Pâinii am câstigat-o împreună cu bunul meu prieten Steaphnus Bathori.

Despre tatăl meu trebuie știut că a participat in luptele lui Iancu de Hunedoara împotriva turcilor. Nu mai știu cu ce se ocupa înainte să devină soldat. Se amintește de el ca fiind morar, dar eu nu prea cred. Soția mea Benigna a fost fiica bunului meu camarad Balázs Magyar. După moartea prietenului meu Balázs Magyar, am moștenit averea lui. Din păcate, am rămas fără urmași, cu soția mea Benigna. De aceea averea mea a fost moștenită de István Szapolyai.

Să mă ajute cineva! Stau aici de sute și de sute de ani! E foarte plictisitor! Prietenul meu Balázs mă întreabă despre Benigna, regele Matei mă laudă și mă laudă, Szapolyai povestește ce a făcut cu averea mea. (Mai este un camarad lângă mine care tot spune că mă cunoaște, dar eu nu l-am văzut în viața mea.) De aceea, vă cer cu respect să mă salvați!